În etapa 30 a campionatului pe malul Dunării venea liderul la zi, astfel anunţându-se un adevărat derby al rundei. Aşteptările celor peste 12 000 de gălăţeni n-au fost înşelate, iar cei 22 de jucători au oferit o prestaţie demnă de un lider al campionatului şi una din echipele frumoase ale întrecerii - Oţelul Galaţi.

Citeşte mai mult...

Februarie 1991, Oţelul Galaţi (formaţie ce activa încă în Divizia B) susţine un meci amical în compania formaţiei de primă divizie Steaua Bucureşti, sub al cărei tricou evolua şi actualul antrenor al formaţiei noastre Dorinel Munteanu.

Citeşte mai mult...

Şi atunci, ca şi acum, Oţelul se afla într-un echilibru aproape perfect spre finalul campionatului având 10 victorii şi tot atâtea înfrângeri. Urma cea dea 11-a, o victorie muncită, cu multe ocazii ratate cu seninătate de mai tinerii gălăţeni, dar chiar şi de cei mai “bătrâni”, care şi-ar fi făcut viaţa mult mai uşoară pe tot parcursul acelui campionat dacă ar fi fost mult mai atenţi, mai concentraţi şi mai responsabili la finalizare. De notat ataşamantul cu care-şi încuraja în continuare publicul gălăţean echipa, prezent şi de această dată în număr mare pe stadionul “Dunărea”. Etapa cu numărul 23: se întâlneau Oţelul Galaţi, locul 9, 10 victorii, 2 egaluri, 10 înfrângeri, 22 puncte, golaveraj 24-29 şi F.C. Braşov locul 12, 8 victorii, 5 egaluri, 9 înfrângeri, 21 puncte, golaveraj 34-35.

Citeşte mai mult...

După prima participare în competiţiile externe din 1988 contra celor de la Juventus Torino iată că Oţelul avea parte de un nou moment al istoriei echipei noastre contra străinilor şi anume prima manşă din finala Cupei Blacanice împotriva turcilor de la Sariyer Istanbul. Un stadion arhiplin a ţinut să-i vadă la lucru atât pe turci cât mai ales pe „oţelari” după preţioasa victorie contra celor de la Steaua Bucureşti, dar mai ales un întreg oraş le-a fost alături în încercarea acestora de a-şi adjudeca primul trofeu internaţional, trofeu ce avea să vină însă mult mai târziu, după alte câteva participări internaţionale memorabile ale gălăţenilor.

Pe cât de entuziasmă era atmosfera înaintea începerii partidei, pe atât de neinspiraţi s-au dovedit ai noştri, tracul competiţiei continentale făcându-şi din plin simţit prezenţa, mai ales la mai tinerii „oţelari” care făcuseră până la acel moment o impresie foarte bună în partidele din campionatul României.

Citeşte mai mult...

Victoria de pe teren propriu contra Stelei a fost una muncită, pe un teren foarte greu, obţinută cu multă trudă, în 10 oameni mai mult de jumătate de oră, după eliminarea lui Chebac, însă a fost o victorie pe deplin meritată pentru „oţelari”, care în ciuda faptului că au fost dominaţi în multe momente ale meciului de către echipa bucureşteană, s-au aflat tot timpul la timona partidei, rămânând până la final lucizi şi conectaţi mizei jocului, nepermiţându-le astfel roş-albaştrilor să înscrie nici măcar golul de onoare. Un aport deosebit l-a avut şi de această dată publicul gălăţean care şi-a încurajat necontenit echipa, făcând încă o dată cinste oraşului, cei aproximativ 15 000 de gălăţeni prezenţi pe stadion menţinând pe o linie constantă media prezenţei pe stadion a acelui campionat, Galaţiul fiind din acest punct de vedere printre primele echipe ale competiţiei.

Citeşte mai mult...

Vom face un rezumat al primelor 3 etape din returul sezonului 1991-1992 când Oţelul nu a reuşit sa câştige decât 1 punct din cele 6 puse în joc. Spre deosebire de startul lansat din retur echipa noastră s-a „împiedicat” serios în cele trei runde, singura prestaţie mai apropiată valorii tinerei echipe gălăţene fiind egalul din Bănie, un egal muncit, un egal cât o victorie. Ratările exaperante au fost cauza principală a celor două înfrângeri, mai ales în partida de pe teren propriu contra timişorenilor care culmea au câştigat la singurul şut (!?!) avut pe spaţiul porţii „oţelarilor”. De notat golul încasat la Constanţa din partea viitorului tehnician ce avea să facă istorie la Galaţi şi anume Petre Grigorş.

În etapa a 18-a formaţia gălăţeană a jucat în deplasare la Constanţa. Misiune foarte dificilă, mai cu seamă că din angrenajul echipei lipseau două piese de bază: Anghelinei şi Ion Viorel ambii suspendaţi pentru cumul de cartonaşe galbene. În cele din urmă constănţenii s-au impus cu un scor clar 3-0 (1-0), Grigoraş, Mănăilă şi Bîrboră au fost marcatorii golurilor. „Oţelarii” au ieşit mai curajos la atac în finalul partidei, când Tănase a ratat dintr-o poziţie extrem de favorabilă.

Citeşte mai mult...

Ultimul meci al „oţelarilor” în faţa publicului gălăţean din turul campionatului, ediţia 1991-1992, a adus o nouă victorie ce urma să consolideze poziţia a cincea a clasamentului la finalul primei părţi a întrecerii. A fost o victorie muncită cu oarece emoţii, studenţii bucureşteni reducând din handicap spre sfârşitul reprizei secunde, un joc în care Viorel Tănase a înscris o dublă, dar în care din nou ai noştri au irosit numeroase ocazii de a-şi face viaţa mai uşoară. Urma meciul din deplasare de la Sibiu, cu Interul din localitate, ca mai apoi Oţelul să „ierneze” la adăpostul celor 19 puncte acumulate în cele 17 partide disputate.

Citeşte mai mult...

Victoria contra băcăuanilor a fost fără doar şi poate a inimosului Ion Viorel, care a reuşit o dublă pe lângă multitudinea de ocazii avute la poarta adversarilor, ce ar fi putut încurca echipa noastră, “oţelarii” plătind în continuare tribut lipsei de experienţă, ratând cu seninătate multe ocazii ce ar fi făcut finalul de joc mai liniştit. Cu toate acestea s-a terminat bine pentru ai noştri care au continuat şirul victoriilor pe teren propriu, în faţa numerosului public gălăţean, prezent pe stadionul “Dunărea”. Etapa a 12-a a Diviziei A... se întâlnesc la Galaţi, Oţelul, locul 6, 6 victorii, 1 egal, 4 înfrângeri, 13 puncte, golaveraj 13-13 şi F.C. Bacău, locul 8, 5 victorii, 2 egaluri, 4 înfrângeri, 12 puncte, golaveraj 11-16.

Citeşte mai mult...

Astăzi vă vom delecta cu încă un episod despre Oţelul anilor ’90, dar de această dată vom rememora aventura echipei noastre dragi în Cupa Balcanică, o competiţie defunctă care însă a însemnat pentru „oţelari” încă o ocazie de a-şi demonstra valoare indiscutabilă, de această dată în faţa unor echipe din alte campionate ale Europei. După cele 5 victorii consecutive prin care Oţelul urcase până pe locul 3 al Diviziei A, au urmat două deplasări grele pentru elevii lui Ion Moldovan. Prima din ele în fieful lui Tata Jean, adică la Bistriţa. Meciul a fost dominat de la un capăt la altul de Gloria (8-1 şuturi la poartă, 6-1 cornere în favoarea bistriţenilor). Ai noştri s-au apărat în marea majoritate a timpului, dar în cele din urmă Gloria a înscris golul izbăvitor prin Viorel Moldovan în min.74. De notat că defensiva Oţelului n-a putut beneficia de serviciile experimentatului Anghelinei, care a fost suspendat pentru cumul de cartonaşe galbene.

Citeşte mai mult...