|
Scris de Marius Bors & Daniel Ursu
|
|
Joi, 11 Martie 2010 14:11 |
|
Astăzi vă vom delecta cu încă un episod despre Oţelul anilor
’90, dar de această dată vom rememora aventura echipei noastre dragi în Cupa
Balcanică, o competiţie defunctă care însă a însemnat pentru „oţelari” încă o
ocazie de a-şi demonstra valoare indiscutabilă, de această dată în faţa unor
echipe din alte campionate ale Europei.
După cele 5 victorii consecutive prin care Oţelul urcase
până pe locul 3 al Diviziei A, au urmat două deplasări grele pentru elevii lui
Ion Moldovan. Prima din ele în fieful lui Tata Jean, adică la Bistriţa. Meciul
a fost dominat de la un capăt la altul de Gloria (8-1 şuturi la poartă, 6-1
cornere în favoarea bistriţenilor). Ai noştri s-au apărat în marea majoritate a
timpului, dar în cele din urmă Gloria a înscris golul izbăvitor prin Viorel
Moldovan în min.74. De notat că defensiva Oţelului n-a putut beneficia de
serviciile experimentatului Anghelinei, care a fost suspendat pentru cumul de
cartonaşe galbene.
|
|
Scris de Marius Bors & Daniel Ursu
|
|
Vineri, 05 Martie 2010 08:39 |
|

Şirul victoriilor a continuat şi în
etapa a 9-a, de această dată în detrimental celor de la A.S.A. Târgu Mureş,
echipă ce făcuse deja în acea ediţie de campionat, până la ora meciului cu
gălăţenii, “victime” cu state vechi în Divizia A. Atât lipsa unor titulari
incontestabili al primului 11, dar mai ales lipsa de experienţă a tinerilor din
lotul echipei a făcut ca meciul să fie unul cu cântec pentru ai noştri care au
tremurat până spre final pentru cele 2 puncte puse în joc, pe deplin meritate
de altfel prin prisma efortului depus. Oţelul continua să urce spre
locurile din frunte ale diviziei spre satisfacţia suporterilor atât de
pătimaşi…
Jumătatea turului Diviziei A,
etapa a 9-a: Oţelul locul 4, 11 puncte, 5 victorii, 1 egal, 2 înfrângeri,
golaveraj 10-9 întâlneşte pe A.S.A Târgu Mureş, locul 12, 7 puncte, 3 victorii,
1 egal, 4 înfrângeri.
Duminică după-amiază, vreme
însorită şi peste 11 000 de spectatori în tribunele stadionului “Dunărea” la
partida dintre Oţelul şi A.S.A.. Oţelul s-a prezentat la primul fluier al
arbitrului în formula: Stamate - Gelu Popescu, Anghelinei, Budacă, Tofan, Maleş
(min 77 Nicoară), Nedelcearu, Tănase, Ion Viorel, Ragea, Profir (min 79 Caşuba).
O formulă din care lipseau 3 jucători de bază: Călugăru, Chebac, Bedreagă, toţi
trei nevoiţi să stea pe tuşă pentru cumulul de cartonaşe galbene. De aici şi
justificatele temeri în evoluţia favoriţilor ştiind că A.S.A avea la activ
victorii asupra Stelei, pe teren propriu şi Rapidului la Bucureşti.
|
|
Scris de Marius Bors & Daniel Ursu
|
|
Marţi, 23 Februarie 2010 07:45 |
|
Etapa cu numărul opt punea în faţa
echipei noastre pe Dacia Unirea Brăila, astfel rivalitatea acerbă dintre cele
două echipe, cluburi, oraşe, urmând să se dispute şi în primul eşalon
fotbalistic al ţării.
O partidă splendidă, încheiată cu o
victorie infinit mai frumoasă prin prisma faptului că era întreprinsă chiar în
fieful brăilenilor, după ce aceştia conduseseră la pauză cu 1 la 0, dându-le
astfel numărului mare de suporteri gălăţeni prezenţi la meci ocazia să jubileze
şi să-şi manifeste bucuria chiar în faţa eternilor rivali, un sentiment extrem
de satisfăcător. Vă lăsăm în continuare să savuraţi rândurile ce urmează...
|
|
Scris de Marius Bors & Daniel Ursu
|
|
Miercuri, 10 Februarie 2010 11:56 |
|
Şi uite aşa vine şi etapa a 7-a, când ai noştri aveau să-şi
măsoare forţele cu cei de la Rapid Bucureşti, astfel rezultând un joc
spectaculos, aprig disputat care avea să se încheie bine în ultimă instanţă pentru
elevii lui Ion Moldovan. Gălăţenii aveau să câştige, prefaţând oarecum memorabilele
partide Oţelul - Rapid şi Rapid - Oţelul, partide mereu încinse, cu multe
goluri, răsturnări spectaculoase de scor, victorii magnifice, dar şi înfrângeri
usturătoare care însă au avut darul de a apropia echipa şi mai mult de
adevăraţii şi pătimaşii suporteri gălăţeni.
Tradiţia se păstrează şi în etapa a 7-a a primului eşalon
fotbalistic, astfel că Oţelul Galaţi locul 6, 7 puncte, 3 victorii, 1 egal, 2
înfrângeri, golaveraj 5-6, întâlneşte o nouă vecină de clasament, Rapid
Bucureşti locul 7, 6 puncte, 3 victorii, 0 egaluri, 3 înfrângeri, golaveraj
6-6.
Peste 10 000 gălăţeni au venit pe stadionul “Dunărea” pentru
a-şi încuraja favoriţii în meciul contra giuleştenilor. Întâlnirea a fost una extrem
de interesantă, punctată cu destule faze de fotbal plăcut care a încins la
propriu spectatorii aflaţi în tribune. Fotbaliştii de la Oţelul au prins o zi
fastă, au acoperit toate zonele terenului, şi-au dominat copios adversarul majoritatea
timpului, trimiţându-l deseori în corzi. În aceste condiţii n-a surprins pe
nimeni faptul că la un moment dat tabela de marcaj înregistra un neverosimil
3-0 pentru fotbaliştii de la malul Dunării.
După o serie de ocazii ratate, în minutul 29, Tănase este
găsit în colţul careului mare, înaintează câţiva paşi cu mingea la picior şi
din unghi, înscrie pe lângă portarul Toader: 1-0 ! Peste numai 5 minute acelaşi
Tănase se află într-o poziţie identică, însă mingea şutată de el ”muşcă”
rădăcina barei şi iese în aut de poartă. Pe finalul primei reprize ambele
echipe au câte o situaţie bună de a marca: Bealcu trimite sub bară, dar
Călugăru se întinde şi respinge spectaculos, apoi Anghelinei execută o lovitură
liberă care este respinsă în corner de portarul giuleştean.
|
|
Scris de Daniel Ursu & Marius Bors
|
|
Joi, 04 Februarie 2010 11:15 |
|
Continuăm relatările despre naşterea
unei mari echipe, chiar dacă unii dintre cititorii noştri au strâmbat din nas
la citirea acestor articole, astfel încât ne simţim nevoiţi să dăm câteva explicaţii.
Remarcile făcute la adresa unor echipe ca F.C. Vaslui sau Unirea Urziceni nu se
doreau în niciun caz a fi “înţepături” ieftine şi maliţioase, ci pur şi simplu
expunerea unui adevăr până la urma urmei, pentru că aceste două echipe, sunt
exponatele fotbalului modern din toate punctele de vedere. Ce înseamnă asta?
Adică echipe apărute de nici un deceniu, care însă prin investiţii majore au
reuşit să domine fotbalul de primă ligă al României. Nimic rău până aici din
moment ce ei au finanţele necesare pentru a avea astfel de performanţe, însă
acestor formaţii le lipseşte cu desăvârşire tradiţia şi cum banii nu-s chiar
întotdeauna cei mai importanţi e bine să apreciem şi să respectăm tradiţiile,
aşa puţine câte ne-au mai rămas, altfel riscăm să ne pierdem cu totul
identitatea.
De ce să
amintim despre Oţelul 1991? Pentru că OŢELUL, fie că unii vor s-o admită sau
nu, ARE TRADIŢIE, PENTRU CĂ OŢELUL A ÎNVINS MAREA JUVENTUS, PENTRU CĂ OŢELUL
MULŢI ANI LA RAND A FOST SINGURA ECHIPĂ DIN ŢARĂ CARE A PUTUT FACE FAŢĂ CU BRIO
FORMAŢIILOR BUCUREŞTENE, învingându-le de multe ori fără drept de apel (a da! a
oprit hegemonia Stelei chiar la ea acasă, atunci când Steaua chiar domina
autoritar divizia), PENTRU CĂ ANI LA RÂND NOI AM FOST CAMPIOANA PROVINCIEI,
PENTRU CĂ ANI LA RÂND LA GALAŢI CINE VENEA NU PLECA CU MAI PUŢIN DE 2 GOLURI
ÎNCASATE, PENTRU CĂ OŢELUL A OBŢINUT DOUĂ CALIFICĂRI CONSECUTIVE ÎN CUPA UEFA
CÂND NU SE INVESTEAU SUMELE DE ACUM, CU JUCĂTORI AUTOHTONI, CU GĂLĂŢENI, PENTRU
CĂ OŢELUL MERITĂ TOATĂ DRAGOSTEA, ADMIRAŢIA ŞI TRUDA NOASTRĂ PENTRU A O FACE
CÂT MAI CUNOSCUTĂ TUTUROR MAI ALES GĂLĂŢENILOR, si argumentele pot continua.
Revenind la
subiectul propriu-zis, etapa a 6-a a primei divizii de fotbal, ca şi în runda
precedentă Oţelul ocupa locul 10, cu 2 victorii, 1 egal, 2 înfrângeri,
golaveraj 3-6 şi întâlnea tot o vecină de clasament, F.C Braşov - locul 9, 2
victorii, 1 egal şi 2 înfrângeri, golaveraj 8-8. Un meci, în care, nici cei mai
optimişti suporteri gălăţeni nu ar fi îndrăznit să pronosticheze victoria
Oţelului la poalele Tâmpei.
|
|
Scris de Marius Bors
|
|
Miercuri, 27 Ianuarie 2010 14:24 |
|
Etapa a V-a a Diviziei A de fotbal, se întâlneau două vecine
de clasament, Oţelul - locul 12, 4 puncte şi F.C. Argeş Piteşti locul 13, 3
puncte. Această etapă a fost una a rezultatelor de egalitate, mai mult de
jumătate din partide încheindu-se cu remize; excepţie nu a făcut nici partida
de la Galaţi, cu toate că, rezultatul nu reflectă situaţia de pe teren.
Fotbaliştii de la malul Dunării încep bine meciul şi au o
ocazie chiar în primul minut, urmată de o lovitură liberă în minutul 2, dar
tabela de marcaj nu suferă nici o modificare. În minutul 12, Ion Viorel scapă
singur, şutează din unghi, însă balonul nu reuşeşte să prindă colţul lung al
porţii piteştene. Mai irosesc ocazii bune de a marca Tofan şi Chebac, după care
soseşte minutul 27, Ion Viorel este faultat dincolo de linia careului de 16
metri, dar arbitrul bucureştean Dan Petrescu mută lovitura în afara suprafeţei
de pedeapsă. Profir îşi potriveşte mingea, şutează şi 1-0 ! Din păcate, bucuria
nu ţine prea mult, doar 4 minute, pentru că în minutul 31 ai noştri pierd un
balon în apropierea careului, Ceauşu interceptează, mai face câţiva paşi şi
şutează sub transversală restabilind egalitatea 1-1. Repriza se încheie cu o
ratare a lui Ion Viorel în minutul 40, astfel că, după primele 45 de minute,
tabela de marcaj arăta 1-1.
Scorul înregistrat la pauză va dăinui până la fluierul final
al meciului, cu toată risipa de energie din repriza secundă. Oţelul a dominat
autoritar această parte a meciului (8-1 raportul cornerelor reprizei secunde).
Cea mai clară ocazie, a părţii a doua, a avut-o Ragea în minutul 73, care după
ce a driblat tot, inclusiv pe portarul Ciurea, a şutat, însă mingea trimisă de
el a întâlnit bara. În rest, poate fi remarcat travaliul lui Ion Viorel (care a
coborât deseori în propriul teren pentru a primi baloane utile), dar şi lipsa
de inspiraţie a lui Maleş, care a irosit cu nonşalanţă cel puţin 3-4 situaţii
bune, cărora le putea găsi o altă rezolvare.
Cu excepţia fazei din minutul 27, a arbitrat bine această
partidă Dan Petrescu din Bucureşti.
Oţelul Galaţi: Călugăru - Băncilă, Bedreagă, G.
Popescu, Tofan, Maleş, Tănase (min.60 Caşuba), Chebac (min.64 Ragea),
Nedelcearu, Profir, Ion Viorel.
După etapa a 5-a, Oţelul urcă două poziţii în clasament,
până pe locul 10, acumulând un total de 5 puncte, golaveraj 3-6.
Etapa viitoare, Oţelul se deplasa la poalele Tâmpei, pentru
meciul în compania celor de la F.C. Braşov, dar despre acest joc în episodul
următor…
Bibliografie: Viaţă
Liberă, nr. 534, 24 septembrie 1991.
|
|
Scris de Marius Bors
|
|
Sâmbătă, 16 Ianuarie 2010 12:22 |
|
Divizia A, etapa a patra, se întâlnesc pe stadionul Ghencea,
Steaua Bucureşti ocupanta locului şase (două victorii şi o înfrângere, patru
puncte, golaveraj 4-2) şi Oţelul Galaţi locul opt (două victorii şi o
înfrângere, patru puncte, golaveraj 2-3).
În datele ei esenţiale, partida se poate rezuma astfel:
gălăţenii au stat la cutie tot meciul, singurii trimişi în recunoaştere în
terenul advers au fost Ion Viorel şi Profir, în timp ce steliştii, după
înfrângerea din etapa precedentă, în faţa celor de la A.S.A Târgu Mureş, scor
1-0, s-au năpustit spre poarta Oţelului cu… ochii închişi. A vegheat însă
pentru ei, nevoie mare, stupefiind prin deciziile şi indeciziile lui, arbitrul
sibian Aron Huzu. Acesta a gratulat echipa de la malul Dunării încă din minutul
1, cu un cartonaş galben pe care l-a văzut Budacă, pentru ca, ceva mai târziu,
Anghelinei să primească şi el acelaşi cartonaş (după avertismentele primite în
acest meci, cei doi vor fi suspendaţi etapa următoare când Oţelul întâlnea pe
F.C. Argeş), în total Huzu a “îngălbenind” 5 gălăţeni şi 4 stelişti. Steaua a
atacat pe flancuri acolo unde Bedreagă şi Tofan erau cât pe ce să-l facă pe
antrenor să moară de inimă. Că să-l salveze, arbitrul partidei, a considerat că
e mai bine ca antrenorul gălăţenilor, Ion Moldovan, să urmărească meciul din
tribună.
În minutul 15, Ungureanu a şutat puternic, dar s-a opus bara
porţii lui Călugăru. Asaltul steliştilor se transformă în asediu, dar golul
soseşte abia în minutul 30: Minea II se infiltrează printre apărătorii Oţelului
şi şutează din careu fără nici o speranţa pentru Călugăru, 1-0. Până la pauză
nu se mai întâmplă nimic deosebit, astfel că, după primele 45 de minute, bucurestenii
intră la cabine cu un gol avantaj.
După pauză, jucătorii Oţelului ies mai decişi la joc şi
partida devine mai animată. Soarta meciului avea să fie decisă însă în minutul
51: Ion Viorel se desprinde, datorită vitezei sale superioare, de adversarul
direct, intră în careu şi şutează din apropiere, portarul Stângaciu respinge
mingea până la Profir, care înainte să şuteze, este faultat de unul din
fundaşii bucureşteni. Stupoare, arbitrul nu dictează nimic şi faza se stinge.
Steaua pleacă la atac imediat, un jucător stelist cade uşor în careul gălăţean,
la un contact cu un fotbalist de la Oţelul şi Huzu dictează penalty, care este
transformat de Ilie Stan, 2-0.
Până la final, Oţelul mai are două ocazii prin Maleş şi
Tănase, cel din urmă ratând golul de onoare în minutul 86, când a trimis spre
poartă un şut “telefonat” care a fost reţinut de portarul Stângaciu.
Oţelul: Călugăru. Bedreagă, Anghelinei,
Budacă, Tofan, Maleş, Nedelcearu, Tănase, Chebac (46 Băncilă), Ion Viorel,
Profir (67 Caşuba).
După etapa a patra, Oţelul coboară patru poziţii, până pe
locul 12, având 4 puncte, două victorii, două înfrângeri, golaveraj 2-5. La Galaţi, etapa următoare sosea F.C. Argeş,
despre acest meci, în episodul viitor.
Bibliografie: Viaţă
Liberă, nr. 525, 13 septembrie 1991.
|
|
Scris de Marius Bors
|
|
Vineri, 08 Ianuarie 2010 11:56 |
|
A treia etapă a sezonului
1991-1992, la Galaţi sosea campioana, Universitatea Craiova, condusă de pe
margine de Sorin Cârţu, aflată în acel moment pe poziţia a şasea în clasament
cu 3 puncte.
20 000 de spectatori se aflau în
tribunele stadionului Dunărea la ora începerii partidei dintre Oţelul Galaţi şi
Universitatea Craiova. Jocul debutează furtunos cu o ocazie uriaşă ratată de
Chebac chiar în minutul 2 al meciului. Peste 10 minute acelaşi Chebac, şutează
năpraznic, de la 17 metri, dar balonul loveşte bara. Oltenii îşi revin repede
şi sunt la un pas de gol însă fundaşul Mănăilă şutează alături. Se joacă alert,
iar fazele de gol se succed la fiecare poartă. După ce în minutul 22 apărarea craioveană
respinge un şut al lui Profir, 6 minute mai târziu, Olaru s-a aflat la câţiva
metri de Călugăru, însă jucătorul formaţiei Universitatea Craiova a şutat slab
şi portarul nostru a reuşit să reţină balonul. Jocul se mai linişteşte şi până
la pauză nu se mai întâmplă nimic deosebit la cele două porţi. Echipele intră
la cabine, după 45 de minute scorul este alb: 0-0.
|
|
Scris de Marius Bors
|
|
Vineri, 18 Decembrie 2009 12:53 |
|
Pentru că foarte mulţi dintre
noi, suporterii, cunoaştem doar marile victorii ale echipei, cu toate că Oţelul
a mai avut destule partide câştigate, cât şi pierdute, care merită cunoscute,
este de datoria noastră să le scoatem la lumină ca fanii să afle şi aceste
amanunte pe care cei de la club nu ştiu încă să le valorifice, lăsând de multe
ori impresia, falsă de altfel, a unei echipe fără tradiţie în fotbalul
românesc, cu toate că încă din 1964 (poate chiar şi mai devreme) echipa noastră
încântă şi dezamăgeşte în acelaşi timp, dând astfel altora ocazia să se
fălească cu echipe de gen Unirea Urziceni sau FC Vaslui care n-au nici măcar
meciuri în Liga I câte amicale a avut în tot acest timp Oţelul Galaţi.
După euforia redebutului în prima
divizie şi a primei victorii în noul sezon, iată că a sosit şi primul dus rece,
ce va fi administrat băieţilor noştri tocmai în celalat capăt al ţării şi anume
la Timişoara.
O partidă dificilă pentru o nou
promovată, Oţelul, mai cu seamă că timişorenii evoluau în faţa propriilor
suporteri pentru prima data în acel sezon şi veneau după un succes în deplasare
în faţa celor de la A.S.A Târgu Mureş, scor final 1-2 pentru Poli.
|
|
Scris de Ursu Daniel & Marius Bors
|
|
Joi, 03 Decembrie 2009 14:43 |
|
Pentru că foarte mulţi dintre noi,
suporterii, cunoaştem doar marile victorii ale echipei, cu toate că Oţelul a
mai avut destule partide câştigate, cât şi pierdute, care merită cunoscute, este
de datoria noastră să le scoatem la lumină ca fanii să afle şi aceste amanunte
pe care cei de la club nu ştiu încă să le valorifice, lăsând de multe ori impresia,
falsă de altfel, a unei echipe fără tradiţie în fotbalul românesc, cu toate că
încă din 1964 (poate chiar şi mai deverme) echipa noastră încântă şi
dezamăgeşte în acelaşi timp, dând astfel altora ocazia să se fălească cu echipe
de gen Unirea Urziceni sau FC Vaslui care n-au nici măcar meciuri în Liga I
câte amicale a avut în tot acest timp Oţelul Galaţi.
Începând cu acest articol vom
rememora parcursul Oţelului din anul competiţional 1991, an de când Oţelul n-a
mai părăsit prima divizie a României, cu toţii fiind conştienţi doar de sincopa
2003 în care echipa noastră a fost şi „ajutată” de unele persoane
„bineintenţionate” să retrogradeze. Vom rememora marile victorii, succesele „oţelarilor”
care au făcut cinste Galaţiului, însă şi eşecurile pentru că şi ele la fel ca
şi victoriile fac parte din viaţa unei echipe, asta din moment ce nu a existat,
nu există şi nu va exista cât de curând formaţie care să aibă numai victorii. Chiar
şi aşa aceste înfrângeri au avut darul de a-i apropia pe jucători, spre a forma
acea fantastică echipă care ne-a adus două calificări consecutive în Cupa UEFA.
Astfel, în august 1991, tinerii „oţelari”,
majoritatea debutanţi în Divizia A, deoarece în echipă rămăseseră foarte puţini
dintre jucătorii care au îngenuncheat marele Juventus, dădeau piept, pe un
stadion „Dunărea” umplut într-un număr destul de ridicat, cu cei de la Farul
Constanţa, echipa lui Petre Grigoraş, la acea oră doar jucător, însă şi
împotriva fostului antrenor care a clădit încă din 1984 redutabila echipă a
anilor ’80, acesta venind acum la Galaţi din postură de adversar. Iată cum s-a scris
această pagină a istoriei noastre...
|
|