Pe data de 9 iulie 2009 se stingea din viaţă unul dintre cei mai reprezentativi jucători din istoria Oţelului – Nicolae Burcea. La 9 luni distanţă mişcarea “oţelară” este din nou îndoliată, de data aceasta unul dintre cei mai înfocaţi suporteri ai formaţiei noastre păşind în Ceruri alături de Nae Burcea. Ceea ce părea a fi doar un zvon, s-a transformat într-o certitudine teribil de crudă: Marius Petrescu, unul dintre cei mai devotaţi suporteri ai echipei noastre, ne-a părăsit... Probabil majoritatea dintre suporteri îl cunosc măcar din vedere pe cel care a trăit şi a respirat pentru Oţelul timp de o viaţă. Împreună cu soţia şi băiatul său, Marius Petrescu a fost mereu alături de echipa noastră pe stadion, ocupându-şi locul în centrul tribunei a doua a arenei din Ţiglina III. Mai mult, destui fani poartă încă tricourile şi fularele cumpărate de la standul din Depozit, pe care familia Petrescu l-a înfiinţat din dragoste pentru Oţelul.
Ultimele etape de Liga I au adus pentru fanii Oţelului multă frustrare cauzată în special de faptul că echipa noastră a pierdut ambele partide contra “fantomelor trecutului”, Steaua şi Dinamo, două formaţii ce trăiesc la ora actuală doar din amintirile comuniste şi nicidecum din jocul practicat. Personal cunosc foarte bine sentimentul amar al înfrângerilor, mai ales în faţa acestor echipe atât de urâte de către fanii “oţelari”. Cred că mulţi suporteri roş-alb-albaştri se regăsesc în faptul că un rezultat al Oţelului poate decide dacă săptămâna noastră va fi bună sau rea. Şi din acest amar al înfrângerii adeseori se nasc “monştri” ai gândirii noastre, iar aici mă refer în special la acuzaţiile de blat îndreptate către jucătorii noştri, în urma meciurilor mai sus amintite. Este clar şi se poate vedea cu ochiul liber şi pe site-ul suporterilor că fanii Oţelului s-au divizat momentan în două tabere: unii care acuză şi alţii care văd doar două înfrângeri venite pe fondul lipsei de experienţă a echipei antrenate de Dorinel Munteanu.
După tărăgănări de ani de zile, mulţi nervi, dar şi multe promisiuni neacoperite, directorul general al Oţelului, Marius Stan, s-a aventurat din nou ieri, la conferinţa de presă şi a declarat foarte sigur pe el că stadionul din Ţiglina III va fi dotat cu nocturnă în vara acestui an. De data aceasta se pare că principalul sponsor al echipei noastre, ArcelorMittal Galaţi, este pus pe fapte, aceştia începând demersurile pentru instalaţia de lumină a arenei “Oţelul”. Clubul nostru trebuie să realizeze toate punctele din manualul de licenţiere, inclusiv nocturna, până în vara anului în curs, mai exact până pe 24 iulie 2010, când este programat să înceapă următorul sezon de Liga I. Aceasta este data limită, ultima zi când orice club din Liga I mai poate beneficia de o derogare pentru a putea evolua în prima ligă românească fără instalaţie de lumini. Odată depăşit acest termen, Oţelul ar trebui să-şi dispute meciurile de pe teren propriu în exil, altfel putând lua drumul celui de-al doilea eşalon.
Astăzi, 21.02.2010, se împlineşte exact un an de la momentul în care suporterii gălăţeni au luat atitudine vizavi de nepăsarea faţă de sportul local, care domnea şi încă domneşte în rândul celor care conduc destinele oraşului Galaţi. În acea zi, aproximativ 1500 de suporteri gălăţeni au hotărât că este timpul să sune trezirea în rândul primarului şi consilierilor oraşului nostru, care au lăsat cu bună ştiinţă ca bazele sportive din Galaţi să se degradeze în linişte, ajungând nişte schelete groteşti, măcinate de rugină, deşi acele locuri au adus performanţe poate de neegalat în prezentul sau viitorul echipelor gălăţene ce încă ne reprezintă la nivel de ţară. Spuneam şi la acea oră că este incredibil modul în care formaţiile care reprezintă Galaţiul mai obţin performanţe, deşi sportivii nu deţin baze de antrenament cel puţin decente, de multe ori fiind nevoiţi să ia calea altor oraşe pentru a se pregăti sau pentru a evolua.
Apropierea sezonului 2010-2011, dă fiori suporterilor gălăţeni, fiind arhicunoscut faptul că, din campionatul următor, Oţelul nu va mai putea evolua pe propriul teren, dacă nu va deţine instalaţie de nocturnă la fel ca restul echipelor din Liga I. Şi cum data fatidică, 31.05.2010, de acordare a licenţelor, devine tot mai apăsătoare odată cu trecerea timpului, iată că au început să apară voci dinspre sponsorul ArcelorMittal care anunţă (cam în şoaptă, e adevărat) că formaţia noastră va evolua la rândul ei la lumina reflectoarelor, pe propria arenă, deşi nimeni nu vorbeşte încă de o dată de începere a lucrărilor.
Duminică, 17 mai 2009, ora 17.00, stadionul Oţelul”. Echipa noastră dă piept cu Unirea Urziceni, formaţie cu şanse reale la titlu anul acesta. Meciul a început deja. În jurul meu e linişte totală. Mă întreb dacă nu cumva Dan Petrescu a vrut să fie diplomat când a vorbit de presiunea publicului gălăţean. Mă întreb unde sunt vremurile de altădată când suporterii noştri se ridicau în picioare şi încurajau echipa sau huiduiau adversarul. Stadionul “Oţelul” nu dispune de pistă de atletism, iar gardul înalt de doar 1 metru se află exact lângă terenul propriu-zis. Da, în teorie am putea pune o presiune fantastică pe adversar, dar nu se mai întâmplă aşa de mult timp, indiferent cât se umple stadionul.
După cum bine ştiţi, sâmbătă, 21 februarie 2009, va avea loc o mişcare de protest cu privire la felul în care sportul gălăţean este tratat de către factorii de decizie ai oraşului nostru. Este încă o necunoscută şi cu adevărat de apreciat felul în care sportivii gălăţeni continuă să obţină performanţe, într-un mediu total dezolant şi ne referim aici la bazele sportive din Galaţi. Oricum “bază sportivă” este mult spus, majoritatea clădirilor care găzduiau performanţele sportului de la noi devenind între timp nişte schelete groteşti, gata oricând să se prăbuşească sub privirile nepăsătoare ale autorităţilor. Pentru că mitingul de sâmbătă are loc pentru sprijinirea întregului sport gălăţean, site-ul suporterilor “Dunărea Bătrână” a realizat un reportaj în care vă prezintă pe rând câteva simboluri ale sportului gălăţean, devenite între timp ruine. Pentru a vă putea convinge cu ochii d-voastră de gravitatea nepăsării oamenilor pe care noi i-am ales să ne gospodărească oraşul, la secţiunea puteţi descoperi imagini grăitoare pentru starea în care se prezintă arenele sportive din Galaţi.